soroc

română

Etimologie

Din slavă (veche) sŭrokŭ.

Pronunție

• AFI: /so'rok/

Substantiv

Declinarea substantivului soroc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	soroc	soroace
Articulat	sorocul	soroacele
Genitiv-Dativ	sorocului	soroacelor
Vocativ	sorocule	soroacelor

1. (pop.) termen fixat pentru săvârșirea unei acțiuni sau pentru îndeplinirea unei obligații; interval de timp în cuprinsul sau la sfârșitul căruia se efectuează un lucru.
2. dată la care se întâmplă ceva.
3. epocă a anului când se coace și se strânge recolta; (concr.) recolta culeasă în această epocă.
4. menstruație.
5. dată, fixată în practica creștină, când se pomenesc morții; slujbă religioasă care se face cu acest prilej.
6. (rar) margine, limită.
7. loc determinat.
8. rost, socoteală, orânduială.
9. (reg.) ursită, soartă; prevestire.

Cuvinte derivate

• soroci

Locuțiuni

• (loc.adv.) (Pe) la soroace = din când în când; la zile mari.

Expresii

• A sfinți sorocul = a respecta cu strictețe un termen de plată
• A i se împlini (cuiva sau la ceva) sorocul = a ajunge la sfârșitul existenței, a înceta să mai existe; p.ext. a muri

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• corso
• cosor
• croso

Referințe

• DEX '98 via DEX online