obișnuit

română

Din verbul a obișnui.

Declinarea adjectivului obișnuit
	Singular	Plural
Masculin	obișnuit	obișnuiți
Feminin	obișnuită	obișnuite
Neutru	obișnuit	obișnuite

care a devenit obicei, care a intrat în obișnuința cuiva, caracteristic cuiva.
care se face, se întâmplă, sau se întâlnește în mod regulat; care se folosește adesea; curent.
(adverbial) în mod regulat, de obicei.
care nu se distinge prin nimic în mod deosebit; comun, simplu, banal, de rând.

Declinarea substantivului obișnuit
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obișnuit	obișnuiți
Articulat	obișnuitul	obișnuiții
Genitiv-Dativ	obișnuitului	obișnuiților
Vocativ	obișnuitule	obișnuiților

Din obișnui.