Albert Poch
| Albert Poch | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Babadag, România |
| Decedat | (82 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | pictor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | caricatură, grafică |
| Studii | Universitatea Națională de Arte București |
| Pregătire | Jules Perahim |
Modifică date / text  | |
Albert Poch (n. , Babadag, Tulcea, România – d. , București, România) a fost un caricaturist și grafician român, de origine evreu.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Poch s-a născut în 1930 în orașul Babadag din Dobrogea într-o familie de evrei. În anul 1941, la vârsta de 11 ani, a suferit din pricina deportărilor organizate de regimul militar-fascist antonescian.[2] În tinerețe a urmat studii la Universitatea Națională de Arte București, care se numea pe atunci Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” și a fost elevul lui Jules Perahim. [3] A publicat primul desen in ziarul „Viața capitalei”. În anii 1951-1984 a fost redactorul artistic și caricaturist la „Urzica”, unica revistă de satiră și umor, cu caracter oficial, care a apărut în acei ani de dictatură comunistă. Cu timpul a devenit unul din cei mai însemnați artiști în domeniul caricaturii în România. A publicat caricaturi și în ziare cotidiene, ca de pildă, „Informația Bucureștiului”. Din inițiativa sa, în anul 1968 s-a înființat Salonul umoriștilor, precum și saloane ale caricaturiștilor în mai multe orașe din România.[4] În 1984 a fost concediat din redacția revistei „Urzica”. După Revoluția română din 1989 Poch a participat la editarea mai multor magazine satirice și a îndeplinit funcția de președinte al secției de caricatură al Uniunii Artiștilor Plastici din România. În anul 2002 el a organizat o mare expoziție de caricaturiști din perioada post-comunistă. Poch a creat, între altele, coperți ale unor cărți editate de editura evreiască Hasefer din București. A mai fost autorul și al altor creații grafice, ilustrații de cărți și afișe. A participat la multe expoziții internaționale din Europa, Japonia etc. Opere ale sale sunt prezentate în mod permanent în muzee din România, Polonia, Bulgaria și Elveția. În anul 2011 a fost evacuat din locuința sa din strada Știrbei Vodă din București în urma unor demersuri juridice care au restituit-o urmașilor lui Constantin Cotty-Stoicescu, ministru al justiției în regimul Antonescu [5]Poch a murit la București în anul 2013. Fiul său, Daniel, arhitect, s-a stabilit în Israel în anul 1980.
Premii și onoruri
[modificare | modificare sursă]- Premiul cel mare la expoziția „Caricatura în lupta pentru pace” la Moscova
- 1965 - Premiul Uniunii ziariștilor pentru afișul consacrat combaterii poluării apei
- 1969 - Mențiune pentru cea mai bună caricatură aparută în presa românească
- Premiul cel mare la Salonul caricaturii din Ploiești
- Premii internaționale pentru caricatură - la Bordighera, Liguria (Italia) (1967), Skopje (atunci în Iugoslavia) (1984), în Belgia (1969, 1983), la Cracovia (1970), Gabrovo (Bulgaria) (1974), în Turcia (1977)
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Necrolog Esența și absența:Albert Poch pe saitul Revista online de grafică satirică, blog Dum Dum 15-3-2013
- scurta biografie pe un sait al Federației Comunitatilor Evreiești din România Arhivat în , la Wayback Machine.
- imagini ale artistului pe saitul agenției Agerpres Arhivat în , la Wayback Machine.
- despre satira, umor si cenzura in timpul epocii de aur- interviu al lui Florin Mihai cu Albert Poch pe saitul „Jurnalul” 10.9.1009, accesul la 23.3.2013
- despre evacuarea lui Poch în urma unor sentințe judecătorești - pe saitul wordpress 30.11.2011
Lecturi suplimentare
[modificare | modificare sursă]- Constantin Petricioiu - Albert Poch, decanul de vârstă al caricaturii românești, Nord Dobrogea Cultural nr.1, p.14
- Boris Marian, G.Gîlea - Ne-a părăsit un om de mare umor și bunătate - Albert Poch Realitatea evreiască nr. 402-403 (1202-1203) 1-31 martie 2013 p.25-27