Taberele de refugiați palestinieni

Taberele de refugiați palestinieni au fost înființate după Războiul arabo-israelian din 1948 pentru a-i găzdui pe refugiații palestinieni care au fugit sau au fost alungați din casele lor în timpul exodului din 1948. Rezoluția 194 a Adunării Generale a Națiunilor Unite (AGNU) stipulează că palestinienii au dreptul de a se întoarce pe pământurile lor dacă acceptă să „trăiască în pace cu vecinii lor”.^[1]^[2]

Agenția Națiunilor Unite pentru Refugiații Palestinieni^[3] (prescurtată în engleză UNRWA) definește refugiații palestinieni drept:^[4]

„persoanele al căror domiciliu normal de rezidență a fost Palestina în timpul perioadei 1 iunie 1946 – 15 mai 1948 și care și-au pierdut atât casa, cât și mijloacele de viață ca urmare a conflictului din 1948.”

În contextul conflictului arabo-israelian, refugiații evrei care au fugit sau au fost alungați din casele lor în timpul exodului din țările arabe și musulmane au fost inițial relocați in tabere de refugiați cunoscute în general ca „tabere de imigranți”, Ma'abarot și „orașe în dezvoltare”, înainte de absorbția lor în societatea israeliană. La celălalt capăt, foarte mulți palestinieni au rămas și în ziua de azi în tabere de refugiați palestiniene, în timp ce alții au fost absorbiți în societățile iordaniană sau palestiniană.

Rolul UNRWA

UNRWA recunoaște structuri din 59 de tabere de refugiați desemnate din Iordania, Liban, Siria, Cisiordania și Fâșia Gaza. De asemenea, organizația a asigurat ajutor persoanelor refugiate în interiorul Israelului ca urmare a conflictului din 1948, până când guvernul israelian a preluat responsabilitatea lor, în 1952.

Ca o tabără să fie recunoscută de UNRWA este nevoie de un agrement între guvernul pe teritoriul căruia se află aceasta și UNRWA în legătură cu folosința taberei. UNRWA nu gestionează nici una din tabere, nu are puteri polițienești sau rol administrativ, ci doar oferă servicii taberei. Taberele de refugiați astfel desemnate, care s-au dezvoltat din așezări de corturi în aglomerări de beton, apoi în ghetouri urbane care nu se disting de împrejurimile lor (devenind efectiv dezvoltări urbane de sine stătătoare sau în cadrul orașelor existente), găzduiesc în jur de o treime din toți refugiații palestinieni înregistrați. UNRWA asigură însă servicii și în alte zone unde un număr mare de refugiați palestinieni înregistrați trăiește în afara taberelor de refugiați recunoscute.

UNRWA definește refugiații palestinieni astfel:^[4]

„persoane al căror loc normal de rezidență a fost Palestina, în timpul perioadei de la 1 iunie 1946 la 15 mai 1948, și care și-au pierdut casa și mijloacele de trai ca urmare a conflictului din 1948”.

Definiția refugiatului în concepția UNRWA îi acoperă și pe urmașii pe linie bărbătească ai refugiaților inițiali.^[4] Astfel, numărul refugiaților palestinieni înregistrați a crescut de la 750.000 în 1950, la în jur de 5 milioane în 2013.^[4]

Lista taberelor de refugiați

Lista de mai jos cuprinde taberele de refugiați palestinieni actuale, populația lor curentă și anul când au fost înființate.^[5]

Fâșia Gaza

În Fâșia Gaza există 8 tabere, care adăpostesc 1.221.110 de refugiați înregistrați.

1948, Al-Shati (pe plajă), 87.000
1949, Bureij, 34.000
1948, Deir al-Balah, 21.000
1948, Jabalia, 110.000
1949, Khan Yunis, 72.000
1949, Maghazi, 24.000
1949, Nuseirat, 66.000
1949, Rafah, 104.000

Cisiordania

În Cisiordania există 19 tabere, care adăpostesc 741.409 de refugiați înregistrați. Una din tabere este neoficială (*).

1948, Aqabat Jaber, 6.400
1948, Ein as-Sultan, 1.900
1948, tabăra Qaddura*, 1.558
1949, Far'a, 7.600
1949, Fawwar, 8,000
1949, Jalazone, 11.000
1949, Kalandia, 11.000
1949, Am'ari, 10.500
1949, Deir 'Ammar, 2.400
1949, Dheisheh, 13.000
1950, Aida, 4.700
1950, Al-Arroub, 10.400
1950, Askar, 15.900
1950, Balata, 23.600
1950, 'Azza (Beit Jibrin), 1.000
1950, Ein Beit al-Ma' (tabăra nr. 1), 6.750
1950, Tulkarem, 18.000
1952, Nur Shams, 9.000
1953, Jenin, 16.000
1965, Shuafat, 11.000

Siria

În Siria există 13 tabere, care adăpostesc 499.189 de refugiați înregistrați. Trei dintre aceste tabere sunt neoficiale (*).

1948, Sbeineh, 22.600
1949, Khan al-Shih, 20.000
1948, Neirab, 20.500
1949, Homs, 22.000
1948, Jaramana, 18.658
1950, Deraa, 10.000
1950, Hama, 8.000
1950, Khan Dannun, 10.000
1967, Qabr Essit, 23.700
1955-6, Latakia*, 10.000
1957, Yarmouk*, 148.500
1962, Ein Al-Tal, 6.000, cunoscută și ca tabăra Handarat

Liban

În Liban există 12 tabere, care adăpostesc 448.599 de refugiați înregistrați.

1948, Bourj el-Barajneh, 17.945
1948, Ain al-Hilweh, 54.116
1948, El Buss, 11.254
1949, Nahr al-Bared, 5.857
1949, Shatila, 9.842
1948, Wavel, 8,806
1952, Mar Elias, 662
1954, Mieh Mieh, 5.250
1955, Beddawi, 16.500
1955, Burj el-Shemali, 22.789
1956, Dbayeh, 4.351
1963, Rashidieh, 31.478

Iordania

În Iordania există 10 tabere, care adăpostesc 2.034.641 de refugiați înregistrați.

1949, Tabăra de refugiați Zarqa, 20.000
1952, Jabal el-Hussein, 29.000
1955, Noua tabără Amman (Wihdat), 51.500
1967, Souf, 20.000
1968, Baqa'a, 104.000
1968, Husn (tabăra de refugiați Martyr Azmi el-Mufti), 22.000
1968, Irbid, 25.000
1968, Jerash, 24.000
1968, Marka, 53.000
1968, Talbieh, 7.000

Note

^ „A/RES/194 (III)”. Organizația Națiunilor Unite. 11 decembrie 1948. Arhivat din original la 19 mai 2018. Accesat în 22 aprilie 2018. 11. Resolves that the refugees wishing to return to their homes and live at peace with their neighbours should be permitted to do so at the earliest practicable date [...]
^ „Resolution 194”. UNRWA. Accesat în 22 aprilie 2018.
^ „Înaltul Comisar / Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați”. Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați. 19 decembrie 2016. Accesat în 22 aprilie 2018.
^ ^a ^b ^c ^d „Who We Are”. UNRWA. Accesat în 22 aprilie 2018.
^ „Where We Work - UNRWA”. UNRWA. Accesat în 22 aprilie 2018.

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Taberele de refugiați palestinieni

The Empire Files: Inside Palestine's Refugee Camps Arhivat în 9 octombrie 2017, la Wayback Machine. (octombrie 2016), Abby Martin pentru The real news network și TeleSUR. Un reportaj video din taberele de refugiați Balata și Aida din Cisiordania (30 de minute).
Palestinian Refugees in Lebanon Arhivat în 7 februarie 2017, la Wayback Machine.
Palestinian Refugees in Syria Arhivat în 10 august 2017, la Wayback Machine.
Palestinian Refugees in Jordan Arhivat în 28 august 2017, la Wayback Machine.
As rebuilding begins at lebanon's nahr al bared, displaced refugees are eager to return, William Wheeler și Don Duncan, World Politics Review, 11 martie 2008
UN refugee agency unveils Palestinian archive

Hărți

Zonele de operații, hartă din 2014 a UNRWA
Tabere în Liban
Tabere în Teritoriile palestiniene ocupate

[1] „A/RES/194 (III)”. Organizația Națiunilor Unite. 11 decembrie 1948. Arhivat din original la 19 mai 2018. Accesat în 22 aprilie 2018. 11. Resolves that the refugees wishing to return to their homes and live at peace with their neighbours should be permitted to do so at the earliest practicable date [...]

[2] „Resolution 194”. UNRWA. Accesat în 22 aprilie 2018.

[3] „Înaltul Comisar / Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați”. Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați. 19 decembrie 2016. Accesat în 22 aprilie 2018.

[Who_We_Are-4] „Who We Are”. UNRWA. Accesat în 22 aprilie 2018.

[5] „Where We Work - UNRWA”. UNRWA. Accesat în 22 aprilie 2018.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]