Deşteaptă-te, române!

Deşteaptă-te, române!
	Irudi gehiago
Jatorria
Argitaratze-data	1848
Izenburua	Deșteaptă-te, române!
Ezaugarriak
Hizkuntza	errumaniera
Tonoa	mi minor
Egile-eskubideak	jabetza publiko
Hitzak	Andrei Mureșanu (mul)
Bestelako lanak
Musikagilea	Anton Pann (en)

Deşteaptă-te, române! (euskaraz: «Altxa, errumaniar!») Errumaniako ereserki nazionala da 1989 urtetik. Gertuko Moldaviako ereserkia ere bitan izan da, 1917-1918 artean eta 1991-1994 artean.

Musika

Gheorghe Ucenescuk aukeratutako abesti herrikoia da.

Hitzak

Andrei Mureşanuk idatzi zuen 1848ko Iraultzaren garaietan.

Ereserki hamaika estrofa izan arren, abestean 1. eta 2., edo 1., 2., eta 4. baino ez dira abesten.

Errumanieraz

1: Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,; În care te-adânciră barbarii de tirani; Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,; La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
2: Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume; Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,; Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume; Triumfător în lupte, un nume de Traian.
3: Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,; Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;; Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,; Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii.
4: Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,; Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,; Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,; "Viaţa-n libertate ori moarte" strigă toţi.
5: Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate; Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi; Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,; Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi.
6: O mamă văduvită de la Mihai cel Mare; Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,; Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,; În astfel de pericul s-ar face vânzători.
7: De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,; Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,; Când patria sau mama, cu inima duioasă,; Va cere ca să trecem prin sabie şi foc.
8: N-ajunge iataganul barbarei semilune,; A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;; Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,; Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim.
9: N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,; Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm;; Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie,; Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm.
10: Români din patru unghiuri, acum ori niciodată; Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri.; Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată; Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri.
11: Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,; Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.; Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,; Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ.