fund
Etimologie
Din latină fundus.
Pronunție
- AFI: /fund/
Substantiv
| Declinarea substantivului fund | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fund | funduri |
| Articulat | fundul | fundurile |
| Genitiv-Dativ | fundului | fundurilor |
| Vocativ | fundule | fundurilor |
- partea de jos a unui vas, formând baza lui; cantitate de materii, lichide etc. rămasă pe această parte a vasului.
- parte (mobilă) care formează baza unui butoi sau a altui recipient.
- taler de lemn pe care se răstoarnă mămăliga, se toacă zarzavaturile etc. cârpător.
- (fam.) șezut, dos.
- partea de jos, închisă, a unei cavități naturale; limita de jos.
- partea cea mai depărtată (considerată în linie orizontală) a unui loc.
- (cu determinări indicând o regiune) punct foarte depărtat de un centru politic sau cultural.
- partea dinapoi a unui vehicul.
- parte a unor obiecte confecționate care se opune deschizăturii.
- partea de deasupra a unui acoperământ de cap.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A se da la fund = a se lăsa în adâncul apei, a se scufunda; a dispărea din viața publică, a se retrage; a se ascunde pentru a scăpa de urmărire
- Fundul fundului = punct foarte îndepărtat; locul cel mai adânc; extremitate pe orizontală sau pe verticală
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online